Satul Slobozia este aşezat într-o regiune de deal, înconjurat de pădure. În apropiere, la o distanţă de aproximativ 5 km se află Mănăstirea de maici “Adormirea Maicii Domnului”, cu hramul la data de 15 august. Cam la 7 km, distanţă, este situată Mănăstirea Dobrovăţ – ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare.
Bătrânii satului ne povestesc că prin anii 1830-1835 era un boier prin părţile locului ce se numea Milu. Acest boier, la care “argăţea” Nică Dulman, avea pământ în stăpănire – actuala suprafaţă a satului Slobozia.
În timpul domniei Cuza, pământurile boierului au fost date ţăranilor lucrători care au fost “sloboziţi” din stăpânirea boierului, de unde şi denumirea satului – Slobozia.
În trecut Slobozia aparţinea de comuna Pocreaca, raionul Codăieşti.
Zamfirache Sava, ne spunea că satul a fost mai întâi la Perju. La răscruce, unde locuieşte în prezent Airinei N. Neculai, fost epitrop al parohiei, locul se numea Poarta Ţărnii; de acolo începea pădurea care ţinea, cât este acum satul. Oamenii au despădurit şi şi-au făcut case. Primii locuitori ai satului au fost cei din familia Deloiu, Timofte, boierul Ciuntu.
Biserica veche a satului se afla unde este, în prezent, un cireş mare, în capătul cimitirului, în partea de vest. Era construită din lemn. Cineva a uitat nişte lumânări aprinse şi biserica a ars în întregime. Acestea le-am aflat de la Zamfirache Sava, care la vremea aceea avea 7 ani.
Pentru că mulţi dintre localnici lucrau pământul Mănăstirii Bucium, călugării de acolo s-au oferit să doneze catapeteasma bisericii, sfeştnice, icoane, covoare, năsălia, iar clopotarul de la acea vreme Gaiţă Costică, împreună cu oamenii din sat au mers în Nemţoaica şi au adus piatră cu căruţele, pentru construcţia altei biserici. Trebuie menţionat, că tot călugării Mănăstirii Bucium au plătit şi pictura bisericii.
Până ca satul Slobozia să devină parohie, aici au slujit Sfântului Altar următorii preoţi: P.C. Pr. Topală, P.C. Pr. Ciorţanu, P.C. Pr. Lupu, P.C. Pr. Popescu, P.C. Pr. Oatu, în timpul păstoririi sfinţiei sale s-a construit actuala biserică, P.C. Pr. Isache, P.C. Pr. Prodan, P.C. Pr. Cornea şi P.C. Protopop, Pr. Roşu Mihail, în timpul căruia s-a ridicat Casa Socială.
În prezent Biserica Slobozia nu mai este filie a Parohiei Pocreaca, paroh fiind preotul Burghelea Constantin Marius.
Hramul Bisericii şi al satului se sărbătoreşte la ziua “Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, 29 iunie.
Toţi enoriaşii parohiei Slobozia sunt creştini- ortodocşi, aceştia păstrând cu sfinţenie datinile şi obiceiurile preluate de la strămoşii lor.
Foarte puţini oameni din sat sunt salariaţi, creşterea animalelor şi păsărilor fiind principala ocupaţie a enoriaşilor; majoritatea tinerilor sunt plecaţi la lucru în Italia şi Spania.
Pentru o cât mai strânsă legătură, între biserică şi enoriaşi se fac vizite pstorale frecvente la domiciliul enoriaşilor, atât pentru a li se administra Sfintele Taine, în cazul celor în vârstă, precum şi la diverse ocazii şi evenimente.
